Covor persan lucrat manual - Originile și primele mențiuni
Originile covoarelor persane datează de mii de ani, când triburile nomade din Iran au început să realizeze aceste covoare lucrate manual pentru a se proteja de frig și pentru a-și decora casele. Primele covoare persane au apărut probabil în forme mai simple, dar modelele fine și tehnicile complicate de înnodare s-au dezvoltat devreme. Primele referințe istorice provin din surse grecești antice, cum ar fi scrierile lui Xenofon, care a observat în jurul anului 401 î.Hr. că covoarele persane erau deja un simbol al luxului și bogăției. Unul dintre cele mai faimoase și mai timpurii exemple care au supraviețuit este covorul Pazyryk, datând din secolul al V-lea î.Hr. și găsit într-un mormânt din Munții Altai. Acest covor demonstrează nu numai nivelul înalt al tehnicii de înnodare, ci și importanța covoarelor persane în relațiile comerciale și culturale. Realizarea covoarelor persane a evoluat constant de atunci, dar primele referiri la acestea arată că erau foarte apreciate încă din antichitate.
Începuturile țesutului de covoare persane: 500 Î.HR. - 200 D.HR.
Istoria țesutului covoarelor persane a început în jurul anului 500 î.Hr., când Imperiul Achaemenid era înfloritor. În această perioadă, covoarele nu numai că făceau parte din viața de zi cu zi, dar deveniseră un simbol al luxului în curțile și palatele regale. Regii ahemenizi, precum Cyrus cel Mare și Darius, erau renumiți pentru bogăția lor, iar sălile cu covoare ale palatelor lor reflectau grandoarea imperiului. Următoarea perioadă importantă pentru fabricarea covoarelor a fost Imperiul Seleucid (330 î.Hr. - 150 î.Hr.) și Imperiul Parthian (247 î.Hr. - 224 d.Hr.). În această perioadă, arta realizării covoarelor a continuat să se dezvolte, au fost introduse noi tehnici de țesere, iar covoarele au devenit mai rafinate și mai detaliate. În perioada parthiană, covoarele persane au ajuns în Imperiul Roman, unde meșteșugul persan a devenit un articol de lux foarte căutat.
Covoare iraniene lucrate manual - Istorie și evoluție de-a lungul secolelor
Istoria covoarelor iraniene a evoluat și s-a îmbunătățit de-a lungul secolelor. Covoarele lucrate manual au fost întotdeauna o parte integrantă a culturii și identității persane, iar tehnicile de înnodare au fost transmise din generație în generație. În timpul Imperiului Sassanid (224 - 651 d.Hr.), țesutul covoarelor a devenit o adevărată artă, iar cele mai frumoase piese erau folosite în curțile regale, palatele și moscheile imperiului. În perioada cuceririi islamice și a Califatului (începând cu secolul al VII-lea), covoarele persane au primit o nouă inspirație din partea influențelor artistice arabe. Motivele decorative islamice, formele geometrice și caligrafia au apărut în modelele covoarelor și au îmbogățit și mai mult lumea vizuală a covoarelor persane lucrate manual. În timpul dinastiei Safavid (1501-1736), țesutul covoarelor persane a atins noi culmi. În această perioadă, a fost stabilit un sistem de producție de covoare care s-a extins în toate colțurile imperiului. Orașul Isfahan a devenit centrul de fabricare a covoarelor, iar covoarele persane din această perioadă erau renumite în întreaga lume pentru modelele lor detaliate, tehnicile sofisticate și calitatea ridicată.
Rolul covoarelor persane în Iranul antic și medieval
În Iranul antic și medieval, covoarele persane nu erau doar obiecte de uz cotidian, ci jucau și un rol important în viața socială și economică. Acestea reflectau bogăția și puterea familiilor nobile și a curților regale și erau adesea oferite ca daruri diplomatice conducătorilor altor țări. Calitatea și elaborarea covoarelor indicau, de asemenea, rangul proprietarului. Covoarele persane au devenit unul dintre cele mai valoroase exporturi ale comerțului iranian, iar în diferite regiuni ale țării s-au dezvoltat stiluri diferite, caracterizate prin modele și tehnici de țesut unice.